5 februarie 1852

Muzeul Ermitaj se deschide pentru public

Artă și cultură Monica

Casa artelor

Peste trei milioane de obiecte valoroase adunate la un loc nu puteau fi întâlnite decât într-o țară care iubește numerele mari. Rusia, patria în care totul este tare, de la băutură, la cultură. Muzeul Ermitaj, situat pe malul Nevei, în orașul simbol Sankt Petersburg, a fost deschis pentru public la 5 februarie 1852. Pornind de la cele câteva sute de tablouri cumpărate de Ecaterina cea Mare în 1764, adăpostește astăzi cea mai mare colecție de pictură din lume. Și, pentru a respecta proporțiile, la dispoziția vizitatorilor stau 350 de săli și bilete de intrare valabile mai multe zile.

Țari care au crescut mari

Împărăteasa Ecaterina cea Mare și-a început colecția de artă, în 1764, cu tablourile cumpărate de la negustorul german Johann Ernst Gotzkowsky. Acesta pusese operele cap la cap pentru Frederic al II-lea al Prusiei, care nu auzise încă expresia ”ein mann ein wort” și s-a răzgândit, după ce toată treaba era gata. Însă negustorul nu a rămas în pagubă, pentru că Ecaterina a sărit imediat să le achiziționeze pentru coroana rusă, dându-și seama de valoarea lucrărilor. Cele câteva sute de picturi (între 225 și 317, cifrele variază) purtau semnături celebre: Rembrandt, Rubens, Raphael, Jordaens, van Dyck, Veronese și alți artiști valoroși.

Michelangelo, un artist genial, între Florența și RomaMichelangelo Buonarroti, un gigant al Renașterii, sculptor, pictor, arhitect, poet, format la curtea lui Lorenzo di Medici, a împodobit arta universală cu opere nemuritoare

Ecaterina a II-a a Rusiei, a.k.a. cea Mare este cea mai cunoscută și longevivă conducătoare a acestei țări imense. A păstrat tronul timp de 34 de ani, o performanță pe care puțini bărbați o atingeau, fiind adesea răpuși de cauze naturale precum intrigi, lovituri de stat și asasinate. Ea însăși ajunsă la putere printr-o lovitură de stat împotriva propriului soț, Petru al III-lea, Ecaterina s-a dovedit un ”despot luminat”, reformând administrația, întărind și extinzând puterea imperiului și fiind o mare protectoare a artelor și culturii.

Ecaterina cea Mare a scris numeroase cărți, pamflete și materiale menite să îmbunătățească sistemul educativ al Rusiei. Mare susținătoare a artelor a purtat o corespondență asiduă cu Voltaire și cu mințile luminate ale epocii, încercându-și talentul chiar și la compoziția de opere muzicale. [sursa imagine]

Clădirea centrală, numită Palatul de Iarnă, a fost ridicată între anii 1754 și 1762 de Ecaterina și era reședința de iarnă a țarilor. În 1764, țarina a comandat extinderea părții de Est a Palatului de Iarnă, care a devenit, mai târziu, Pavilionul de Sud al Micului Ermitaj. După câțiva ani a fost construit și Pavilionul Nordic, pe malul Nevei. Aceste extinderi au fost interconectate prin galerii, în care Ecaterina și-a expus colecțiile. Nu pentru toată lumea, însă. Palatul nu era deschis publicului și doar apropiații familiei imperiale se bucurau de privilegiul de a admira operele adunate de Ecaterina.

Și aveai ce vedea. De-a lungul vieții, țarina a achiziționat 4.000 de picturi ale vechilor maeștri, 38.000 de cărți, 10.000 de pietre prețioase, 10.000 de desene, 16.000 de monede și medalii și o colecție de istorie naturală care ocupa două galerii. Așadar, a mai fost nevoie de alte extinderi, iar complexul a ajuns să cuprindă: Micul Ermitaj, Vechiul Ermitaj, Noul Ermitaj, Palatul de Iarnă, Teatrul Ermitaj, Palatul Menshikov și aripa administrativă.

Tabloul ”Revenit din război, Marte este dezarmat de Venus” este o alegoria a păcii, fiind realizat de pictorii flamanzi Peter Paul Rubens (1577 - 1640) și Ian Brueghel cel Bătrân (1568 - 1625) între 1610 - 1612.

Un incendiu a afectat Palatul de Iarnă în 1837 și a fost restaurat, la ordinele țarului Nicolae I, în stilul neoclasic al secolului al XIX-lea. Acesta a decis și deschiderea porților pentru publicul larg, la 5 februarie 1852. În același an, a fost pusă la punct și colecția egipteană a Ermitajului, cu multe piese donate de Ducele de Leuchtenberg, ginerele țarului Nicolae I.

Muzeul Luvru din Paris, de la Francisc I, la Leonardo da Vinci, un spațiu în care arta e la ea acasăReședință pentru nenumărate capodopere, muzeul Luvru, mândria Franței, este în sine o operă de artă, care a evoluat și s-a dezvoltat în timp, devenind unul din cele mai mari centre de cultură ale lumii

În 1861, Ermitaj a cumpărat de la guvernul papal o colecție care includea 500 de vase, 200 de statui de bronz și de marmură. La câțiva ani, și-a adăugat în tezaur pânza Madonna Litta, atribuită lui Leonardo și Connestabile Madonna a lui Raphael. În 1885, arsenalul de arme și armuri a lui Alexandru I de Rusia, care se afla în Palatul Ecaterina a fost transferat la Ermitaj. Fiecare țar a mai adăugat piese valoroase la colecțiile muzeului, din ce în ce mai impresionante.

Palatul de Iarnă are o suprafață de 60.000 de metri pătrați. Reprezintă o minune a arhitecturii baroce, cu cele 1.786 de uși, 1.945 de ferestre și 1.057 de încăperi și holuri, elegant și bogat decorate, majoritatea deschise publicului. [sursa imagine]

Achiziție de artă, stilul smuls

Imediat după Marea Revoluție din Octombrie 1917, Ermitajul Imperial și Palatul de Iarnă au fost proclamate muzee de stat și au fuzionat. Paleta de exponate a muzeului a continuat să se extindă, nu atât prin dragostea față de artă a liderilor sovietici, cât prin naționalizarea colecțiilor private. Lucrările din palatele Ecaterina, Alexandru, Stroganov, Yusupov și din alte reședințe nobiliare au fost puse la dispoziția clasei muncitoare dornice de instruire culturală.

După ce vreme de câțiva ani au direcționat înspre Ermitaj tot ce se putea strânge din casele foștilor deținători ai puterii, autoritățile comuniste au considerat că a venit momentul recompensei. În 1928, conducerea muzeului a primit ordin să întocmească o listă de lucrări valoroase pentru export. Între 1930 și 1934, peste două mii de opere de artă din colecțiile Ermitajului au fost vândute clandestin la licitații din străinătate sau către oficiali și oameni de afaceri de peste hotare.

Tabloul ”Adorația magilor”, a fost realizat de Sandro Boticelli în 1475, fiind comandat de bancherul Gaspare di Zanobi del Lama pentru a orna capela bisericii Santa Maria Novella. În tablou apar membrii importanți ai familiei de Medici. [sursa imagine]

Printre lucrările vândute se numărau: Alba Madonna a lui Raphael, Venus cu oglindă, a lui Titian, Adorația magilor, semnată de Botticelli și alte opere celebre ale marilor maeștri ca Rembrandt sau Van Dyck. În 1931, după o serie de negocieri, Andrew W. Mellon a achiziționat 21 de lucrări din zestrea Ermitaj, pe care le-a donat pentru a pune bazele Galeriei Naționale de Artă din Washington D.C.

În timpul celui de-al doilea război mondial, lucrările au fost evacuate, din fericire, pentru că Ermitajul a fost lovit de două bombe în timpul conflictului. În octombrie 1945 colecțiile s-au reîntors acasă și muzeul a fost deschis din nou o lună mai târziu.

Colecții naționalizate au continuat să fie transferate la Ermitaj, inclusiv lucrări de Matisse și Picasso. Din 1967, mai multe opere aparținând lui Matisse au fost donate muzeului de muza artistului, Lydia Delectorskaya.

Tabloul lui Matisse expus cu susul în josMatisse, unul din marii pictori care a revoluționat arta modernă la începutul secolului XX, a fost un artist original și inovator

La 15 iunie 1985, un individ care s-a dovedit ulterior bolnav psihic, a atacat pictura lui Rembrandt, Danaë, aruncând acid sulfuric pe pânză și tăind-o cu cuțitul în două locuri. Restaurarea făcută de experții muzeului a luat sfârșit de abia în 1997, iar de atunci, pictura este expusă sub protecția unei vitrine blindate.

După groaznicul atentat asupra tabloului, acesta a fost scos din ramă, dus într-o cameră, așezat în picioare și, timp de oră și jumătate, angajații luau apă în gură și o pulverizau pe tablou ca să stopeze arsura acidului. Cu un amestec de miere și clei de sturion au fost reparate straturile de vopsea care au început să se desprindă. Din pricina ”dușului” care a stopat acidul, tot vernis-ul devenise lăptos și a trebuit ca tabloul să fie ținut în vapori de alcool. Restaurarea a durat aproape 13 ani, până când tabloul - acum înrămat sub sticlă - a fost reașezat în galeriile Ermitajului. [sursa imagine]

Armata e cu noi

Se pare că nici Armata Roșie nu a stat cu mâinile în sân atunci când a intrat în Germania, la finalul celui de-al doilea război mondial. Firi sentimentale, soldații sovietici nu au putut să părăsească teritoriul german fără mici suveniruri: mai un Degas (Place de la Concorde), mai un Renoir (In the Garden), un Van Gogh (White House at Night), s-au strâns câteva zeci de asemenea mărunțișuri.

De abia în octombrie 1994, Muzeul Ermitaj a anunțat oficial că a deținut în secret un număr semnificativ de lucrări, mai ales ale unor pictori impresioniști și post-impresioniști francezi, provenite din colecțiile germane private, ”inventariate” de soldații ruși. Aceste lucrări au stat la baza expoziției ”Hidden Treasures Revealed”, în care 74 de picturi au fost prezentate publicului pentru prima oară.

În 1993, guvernul rus a alocat și aripa de Est din corpul administrativ, pentru a se amenaja noi spații expoziționale. Din 2003, s-a deschis și Muzeul de Porțelan, ca parte din Ermitaj, prezentând produsele realizate de Fabrica Imperială de Porțelan.

În imagine, parte din serviciul de masă din porțelan aparținând țarinei Ecaterinei cea Mare. Istoria industriei porțelanului din St. Petersburg se întinde pe mai bine de două secole, de la înființarea primei manufacturi din Rusia, în 1744. Colecția de piese din porțelan și sticlă a Muzeului Ermitaj include obiecte atât din epoca imperială, cât și din perioada sovietică. [sursa imagine]

Un an mai târziu, a fost descoperită o altă operă adusă în țară de trupele strângătoare ale Armatei Roșii: Venus dezarmându-l pe Marte, de Rubens, lucrare care aparținuse odată colecției de la Palatul Rheinsberg din Berlin și fusese ”colecționată” de soldați de la Castelul Königsberg din Estul Prusiei, în 1945.

Ca să vadă și ei cum e, în iulie 2006, muzeul anunța că îi fuseseră sustrase 221 de piese minore, printre care bijuterii, icoane ortodoxe, argintărie și obiecte din email. Valoarea pagubei se ridica la peste 500.000 de dolari, dar ulterior o parte din obiecte au fost recuperate și au reintrat în vastele colecții ale unuia dintre cele mai frumoase muzee din lume.

Gioconda, singurul tablou din Luvru care primește scrisori de dragosteMona Lisa, celebrul tablou semnat Leonardo da Vinci, a stârnit pasiuni aprinse, fiind adorată, furată, curtată și atacată, rămânând, în același timp, cea mai cunoscută operă de artă din lume

Rusia fiind o țară a extremelor și contradicțiilor, nici numele Ermitaj nu face excepție. Provenit din cuvântul francez ”hermit”, cu rădăcini în latinescul ”eremita” denumind o persoană care locuiește singură, prin cei peste 3 milioane și jumătate de vizitatori pe an, Ermitajul poate sugera orice, în afară de solitudine.

Referințe:

wikipedia.org softschools.com infoplease.com

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept