02 aprilie 1800
primul concert al lui Beethoven cu o compoziție proprie
Prima simfonie
La 2 aprilie 1800, un auditoriu fermecat făcea cunoștință cu prima simfonie compusă de Ludwig van Beethoven. Simfonia no. 1 a răsunat în Teatrul Imperial din Viena, fiind prima oară când muzicianul susținea un concert cu propriile creații. Evenimentul avea un organizator de seamă, pe Joseph Haydn, care se ocupase anterior de pregătirea muzicală a lui Beethoven. Compozitorul a dedicat această bucată muzicală baronului Gottfried van Swieten, directorul Bibliotecii Imperiale, unul din susținătorii săi. Concertul va da startul adevăratului turneu a lui Beethoven prin istoria muzicii.
Variațiuni pe teme muzicale
Ludwig van Beethoven, cel care a reinventat simfonia, s-a născut la Bonn, în decembrie 1770. Data exactă a nașterii nu este cunoscută, însă botezul a fost înregistrat pe 17 decembrie. Pe acea vreme, se obișnuia ca nou-născutul să fie botezat a doua zi după venirea sa pe lume. Casa unde a văzut lumina zilei este astăzi muzeu (Beethoven-Haus Museum). Anul nașterii a fost obiectul unei dispute, pentru o perioadă crezându-se că e vorba de 1772. Până la urmă, se pare că tatăl compozitorului a fost cel care a dat intenționat un alt an, dorind să îl facă pe micul geniu mai tânăr decât era. Astfel, urmărea să impresioneze asistența și să îl surclaseze pe Mozart, alt copil genial pe care tatăl său îl promovase cu ceva ani înainte.
În copilărie, Beethoven cânta la vioară, dar prefera improvizațiile în locul studiului după partitură. Tatăl său, se pare că era un educator foarte dur și îl apostrofa adesea, spunându-i că acele „scârțâituri” nu îl vor face celebru, ci doar studiul pe note. Nu era ceea ce am putea numi un vizionar...
Există diverse speculații cu privire la prima compoziție pusă pe hârtie de micul muzician. Controversele au fost alimentate și de „operația de întinerire” efectuată de Beethoven senior. Cert este că primul document datat este din anul 1782 și conține un set de nouă variațiuni pentru pian. Să debutezi la 12 ani nu e deloc rău în lumea compoziției, mai ales că lucrarea era realizată într-o formulă mai neobișnuită pentru normele vremii și mai dificil de interpretat.
Fuga spre cariera muzicală
După moartea lui Mozart, în 1791, muzicienii din Viena aveau nevoie de un nou geniu. Contele Waldstein, care îi va plăti o bursă lui Beethoven pentru a se putea muta și studia la Viena, îi scria „Prin strădanie neîntreruptă, vei primi spiritul lui Mozart din mâinile lui Haydn”. Nicio presiune, deci.
Mozart a făcut din Nunta lui Figaro, nunta de aur a muziciiDeși împăratul Iosif al II-lea considera că muzica lui Mozart avea prea multe note, s-a dovedit că Nunta lui Figaro avea proporția ideală pentru a deveni capodoperă
Prin 1793, la doar 22 de ani, Beethoven cânta adesea la pian în saloanele nobililor vienezi. Printre bucățile preferate erau preludiile și fugile lui Bach. Într-un timp relativ scurt și-a câștigat reputația de interpret virtuos. Interpretarea era însă doar primul pas către adevărata lui carieră, cea de compozitor.
Compoziția este o provocare pentru orice muzician, chiar și în condiții favorabile de lucru. Însă realizările lui Beethoven țin de domeniul fantasticului, dacă ne gândim că soarta l-a lovit crunt, afectându-i exact auzul. În jurul anului 1796, pe când avea doar 25 de ani, Beethoven a început să își piardă auzul și e un miracol că a reușit să creeze muzică, luptând cu această problemă. Cu prietenii săi comunica în scris, rugându-i să își pună pe hârtie întrebările, astfel încât să le poată răspunde. Afecțiunea l-a adus la disperare, însă muzica a fost salvarea lui. După cum scria chiar el, în documentul păstrat sub numele de „Testamentul de la Heiligenstadt”: „Mi-aș fi pus capăt vieții, doar arta a fost cea care m-a oprit. Mi se pare imposibil să părăsesc această lume, până când nu dezvălui tot ceea ce simt în mine”.
Alexander Graham Bell și-a făcut vocea auzită cu ajutorul telefonuluiAlexander Graham Bell și povestea din spatele inventării telefonului, de la câinele vorbitor al familiei, la proiectele științifice care au schimbat lumea
Secvențe muzicale
În general, se consideră că activitatea sa poate fi împărțită în trei perioade, fiecare cu stilul său distinct. Prima este cea care a debutat cu acest „Testament de la Heiligenstadt” și se va întinde până în anul 1802. Este perioada în care Beethoven compune prima și a doua simfonie, un set de cvartete de coarde, concertele pentru pian nr. 1 și 2 și 12 sonate pentru pian, inclusiv Sonata Pathetique.
După traversarea perioadei de criză personală, vârsta de mijloc a adus în mod firesc o încărcătură emoțională suplimentară în opera lui Beethoven. Mare parte din compozițiile perioadei sunt construite în jurul eroilor și bătăliilor: Simfonia nr. 3, ultimele trei concerte pentru pian, cvartetele pentru instrumente cu cinci coarde, singura lui operă, Fidelio și sonatele pentru pian, printre care „Sonata lunii”, „Waldstein” și „Appassionata”.
„Sonata lunii”, una dintre cele mai mari compoziții pentru pian ale lui Beethoven, nu a fost cunoscută de autorul său sub acest nume. El i-a spus, simplu, Sonata pentru pian, no 14. În 1832, la cinci ani după moartea compozitorului, poetul german Ludwig Rellstab a spus că primele măsuri sună ca lumina lunii strălucind peste lacul Lucerna și expresia a devenit celebră, consfințind și cel de-al doilea botez al compoziției.
Beethoven era un admirator al Revoluției franceze, așa că a dedicat cea de-a treia simfonie lui Napoleon Bonaparte... asta până când Napoleon s-a proclamat împărat. Muzicianul a avut atunci o criză de furie, a rupt prima pagină din manuscrisul său și a șters numele lui Napoleon.
Napoleon, împăratul unui etern război între Franța și AngliaNapoleon Bonaparte a urcat toate treptele măririi, până a ajuns împărat al Franței și conducător al aproape întregii Europe, coborând apoi scara istoriei, la fel de vertiginos
Cel de-al treilea anotimp al creației sale este încărcat și mai pregnant cu geniul său muzical. Maturitatea artistică și încărcătura filozofică sunt aici extrem de vizibile, însă muzica rămâne la fel de agreabilă, atât pentru audiția amatorilor cât și pentru urechile profesioniste. Simfonia no. 9, cu partea corală de la final, Missa Solemnis, cvartele de coarde și marile sale compoziții pentru pian, inclusiv sonate și variațiunile Diabelli se numără printre capodoperele acestei perioade. Cea de-a noua simfonie este numită „corală”, dar corul intervine doar în partea finală. Însă ideea de a utiliza interpreți vocali în cadrul unei simfonii era revoluționară pe timpul lui Beethoven și a impresionat profund pe toată lumea. Fragmentul „Odă bucuriei”, care apare în partea finală, este inspirată de versurile poetului german Friedrich Schiller. Compoziția instrumentală (nu și textul) a lui Beethoven a fost adoptată ca imn al Consiliului Europei în 1972, azi fiind imnul Uniunii Europene.
Beethoven rămâne contemporan cu noi prin opera sa care este reluată, preluată, interpretată în cele mai diverse forme și formule. De exemplu, Simfonia no.7 se dovedește a fi un fond sonor perfect pentru capodopera cinematografică Discursul regelui, în secvența în care George al VI-lea se adresează națiunii engleze. În filarmonici, săli de spectacole, emisiuni, filme, reclame, în școli și instituții Beethoven trăiește în mijlocul nostru, îndeplinindu-și misiunea căreia și-a dedicat întreaga viață: „Trebuie să jertfești, trebuie necontenit să jertfești artei tale toate nimicurile vieții! O, Dumnezeule, mai presus de orice! Nu există nimic mai frumos decât să te apropii de dumnezeire și să răsfrângi lumina ei asupra neamului omenesc”.
Referințe: