01 mai 1786
Mozart invită lumea la Nunta lui Figaro
O căsătorie cu cântec
La 1 mai 1786, fără nicio legătură cu ziua oamenilor muncii ce avea să vină de abia peste vreo 100 de ani, Wolfgang Amadeus Mozart își pune munca în scenă, la mare artă. Premiera operei comice Nunta lui Figaro, o bijuterie muzicală, dovedește, mai presus de cuvinte și aprecieri, geniul nemuritor al acestui compozitor. La Burgtheater, în Viena, împăratul Josif al II-lea și întreaga audiență au avut privilegiul de a se bucura, în premieră, de cadoul muzical pe care Mozart îl făcea omenirii. În discuțiile lor anterioare, împăratul, copleșit de complexitatea compozițiilor tânărului creator îi spusese: „E prea frumos pentru urechile noastre, dragă Mozart, și sunt mult prea multe note!” Replica artistului a fost: „Exact atâtea note câte sunt necesare, Maiestate!”. Iar Nunta lui Figaro are nici mai multe nici mai puține note decât sunt necesare, pentru a fi desăvârșită.
Nuntă cu har
Libretul operei Nunta lui Figaro este inspirat de comedia lui Pierre Beaumarchais, Ziua nebună sau Nunta lui Figaro, care avusese premiera în 1784. A fost adaptat, pentru a servi muzicii, de libretistul italianul Lorenzo Da Ponte, cu care Mozart va mai lucra la Don Giovani și Così fan tutte.
Nunta lui Figaro era o continuare a unei piese anterioare scrise de Beaumarchais, Bărbierul din Sevilla, care fusese adaptată pentru operă, într-o primă versiune, pe muzica lui Giovanni Paisiello. Piesa va cunoaște adevărata celebritate muzicală la 30 de ani după Nunta lui Figaro, grație compozitorului Gioachino Rossini.
Pe vremea când Mozart și-a îndreptat atenția asupra ei, alegând-o dintre alte 100 de piese, Nunta lui Figaro fusese interzisă la Viena. Împăratul Iosif al II-lea afirmase că „din moment ce piesa conține atât de multe aspecte discutabile, mă aștept ca cenzorul curții fie să o respingă cu totul, fie să îi aducă modificările de cuviință, pentru că va fi responsabil de punerea în scenă a piesei și pentru efectul pe care aceasta îl va produce”. Ca să fie sigur că nu îl trage nimeni la răspundere, cenzorul a interzis cu totul punerea în scenă a versiunii germane a piesei. Perfect funcționăresc.
Beethoven a făcut din simfonie un regal muzicalLudwig van Beethoven, compozitorul care a creat muzică fără să audă, pentru ca o lume întreagă să se bucure de geniul său transformat în capodopere pe note
Problema o reprezenta, de fapt, critica acidă la adresa nobilimii, prin glasul unor oameni de rând, precum bărbierul Figaro și iubita lui, servitoarea Susanna. Personajele cu sânge albastru ieșeau cu imaginea cam șifonată din derularea acțiunii, care îl înfățișează, de exemplu, pe contele Almaviva drept un fustangiu notoriu, care își înșeală nevasta și încearcă să își exercite drepturile senioriale asupra viitoarei soții a istețului bărbier. Lecția despre ce va să zică fidelitatea, pe care o administrează contelui umilii săi servitori, nu putea stârni entuziasmul seniorilor vienezi, mulți recunoscându-și propriile apucături în personajele de pe scenă. Ludovic al XVI-lea își exprimase dezaprobarea în special față de aceste aspecte prezentate în piesă. Nu de aceeași părere erau și doamnele din Franța, care au apreciat replicile inteligente ale personajelor atât de mult, încât și le-au inscripționat pe evantaie.
Pentru a păcăli vigilența cenzurii, libretistul lui Mozart, Da Ponte, a înlocuit discursul fulminant al lui Figaro, împotriva nobilimii ereditare, cu unul, la fel de furtunos, despre infidelitatea femeilor. A avut grijă, însă, să păstreze notele satirice care răzbăteau la tot pasul din dialogurile spumoase ale persoanejelor.
Împăratul a fost convins să aprobe libretul și Mozart s-a pus pe treabă. Într-un mod incredibil și inexplicabil, a compus întreaga partitură a operei în doar șase săptămâni. „Pe cât de repede scriam eu cuvintele, pe atât de repede Mozart le punea pe muzică”, scria Da Ponte în Memoriile sale.
Remunerația primită de compozitor pentru Nunta lui Figaro a fost de 450 de florini, adică de trei ori salariul anual pe care îl primise ca și muzician al curții, pe când locuia în Salzburg. Da Ponte a primit, la rândul său, 200 de florini.
Mozart d'art
Mozart însuși a mânat în luptă orchestra, la primele două spectacole, așezat la pian, așa cum se obișnuia atunci. Reprezentanțiile următoare au fost conduse de dirijorul Joseph Weigl.
Premiera a fost considerată un succes, având în vedere că aplauzele publicului au mai chemat artiștii la rampă pentru bis, de cinci ori. La cea de-a doua reprezentație, în 8 mai, au fost șapte bisuri. Împăratul, care superviza și activitatea teatrului, îngrijorat de durata spectacolului, prelungită și de numeroasele bisuri a dat următoarele instrucțiuni contelui Rosenberg, aghiotantul său: „Pentru a preveni durata excesivă a spectacolelor, fără a prejudicia gloria soliștilor, consider că cea mai convenabilă modalitate ar fi ca la bis să nu se accepte decât interpretarea unei singure bucăți vocale. Veți tipări afișe prin care să aduceți publicului la cunoștință acest fapt”. Într-adevăr, afișele cerute au fost tipărite și amplasate în sala de la Burgtheater la cea de-a treia reprezentație a Nunții lui Figaro, din 24 mai.
Madame Butterfly sau modelul japonez al iubirii necondiționateCompozitorul Giacomo Puccini, care a scris muzica operei Madame Butterfly, a trăit agonia respingerii și extazul triumfului, cu o poveste de dragoste în stil japonez
Ziarul Wiener Realzeitung scria, în iulie 1786: „... oricine ar susține că muzica lui Mozart nu este o capodoperă artistică, nu poate fi decât răuvoitor sau lipsit de gust. Conține atâta frumusețe, așa o bogăție de idei, încât este clar opera unui geniu înnăscut”.
Poetul maghiar Ferenc Kazinczy, care fusese în public la spectacol, își va aminti mai târziu puternica impresie pe care această operă o produsese asupra lui: „Solista (soprana Nancy Storace, n.n.) era o încântare pentru ochi, urechi și suflet. Mozart conducea orchestra, cântând la pian; bucuria pe care această muzică o aduce e atât de pură încât nici nu poți vorbi despre ea. Unde am putea găsi cuvinte demne de a descrie o asemenea fericire?”
Joseph Haydn era un mare fan al compoziției, afirmând că o auzise în visele lui. În vara lui 1790, Haydn a intenționat să producă opera cu propria lui companie, dar nu a primit aprobarea patronului său, contele Nikolaus Esterházy.
Händel a tradus în muzică mesajul lui Isus pentru întreaga lumeOratoriul lui Händel, Messiah, un omagiu emoționant adus sacrificiului lui Isus Christos pentru omenire, a cucerit publicul încă de la premiera din Dublin
Johannes Brahms, avea să spună, peste un secol: „În opinia mea, fiecare notă din Figaro e un miracol; mă depășește să înțeleg cum a putut cineva să creeze o asemenea perfecțiune; nimic asemănător nu a fost compus vreodată, nici chiar de Beethoven”.
Împăratul a solicitat o reprezentație privată cu Nunta lui Figaro, care a avut loc la palatul său din Laxenburg, în iunie 1786. Din păcate, la Viena, a avut parte doar de 9 reprezentații, toate în 1786, ulterior fiind oprită de împărat, probabil la presiunile celor din jur.
Opera a fost pusă în scenă la Praga, din decembrie 1786, de către compania lui Pasquale Bondini și s-a bucurat de un succes răsunător. Ziarul praghez Prager Oberpostamtszeitung a numit lucrarea „o capodoperă” și a arătat că „nicio altă operă nu a mai produs asemenea senzație”. Melomanii locali au plătit călătoria lui Mozart până la Praga, pentru a asista la spectacolul din 17 ianuarie și a-l dirija pe cel din 22.
Viena și-a revenit până în 1789 și a reluat reprezentațiile cu Nunta lui Figaro. Mozart a înlocuit ambele arii ale Susannei, cu noi compoziții, mai potrivite cu vocea sopranei Adriana Ferrarese del Bene, care a preluat rolul.
Mozart e cu noi
Geniul nu are vârstă și nici muzica lui Mozart. Nemuritoare și versatilă, e la fel de plină de viață azi, ca și atunci când a fost compusă. Nunta lui Figaro, în special, are fragmente care sunt azi unele dintre cele mai recognoscibile și utilizate bucăți muzicale din toate timpurile.
Aria Non più andrai, de pildă, este frecvent utilizată la parada militară care marchează anual ziua de naștere a reginei Angliei. Mozart însuși citase această arie la sfârșitul lui Don Giovanni, ca un fel de semnătură muzicală, știind că publicul o va recunoaște!
Muzica genială compusă de Mozart pentru Nunta lui Figaro este astăzi folosită în cinematografie, publicitate, televiziune și radio. Momente artisitce memorabile care au ca fundal sonor creația lui Mozart sunt cele din Discursul regelui (2011), în care regele George al VI-lea al Angliei încearcă să își rezolve problema logopedică pe notele celebrei uverturi. De menționat și pelicula Shawshank Redemption (1994), în care duetul interpretat de Susanna și contesa Almaviva, conferă mult dramatism scenariului. În adaptarea BBC a romanului Mândrie și prejudecată, din 1995, Elizabeth Bennet interpretează o adaptare a ariei lui Cherubino (pajul contelui), Voi che sapete.
Mozart all inclusive
Da, avem și noi în România contemporană parte de Mozart, în cele mai diverse forme și formule.
Vorbim de proiecte care trec dincolo de programul obișnuit al filarmonicilor și operelor, unde Mozart este „de-al casei”. Unul din cele mai îndrăznețe proiecte muzicale de anvergură de pe scenele românești este Mozart Rocks. Aici, marile compoziții clasice sunt băgate în priză, alături de piese de referință din repertoriul formațiilor legendare, mai apropiate de zilele noastre, într-o interpretare modernă și temperamentală. O viziune inedită asupra muzicii clasice, intepretate cu chitara electrică, având susținerea unei întregi orchestre simfonice. Acest proiect a pornit în 2006 la Brăila, la inițiativa lui Constantin Teodorescu, un boy scout al muzicii bune și continuă până în prezent, traversând principalele orașe ale țării, cu același succes de fiecare dată. Chitariști, instrumentiști și dirijori români de elită dovedesc că Mozart, alături de marii săi colegi din galeria universală a compozitorilor, își păstrează prospețimea nealterată. Printre cei care și-au dat concursul la reușita Mozart Rocks de-a lungul timpului, se numără: Călin Grigoriu, Cezar Popescu, Claudiu Ursache, Cosmin Lupu, Dan Ionescu, Florin Demea, George Pătrănoiu, Marius Roșiu, Remus Marius Carteleanu, Vladmir Pocorschi, Horea Crișovan, dirijori precum Tiberiu Soare, Gheorghe Costin sau Constantin Grigore, orchestrele filarmonicilor din Galați, Constanța, București, Cluj, Timișoara și lista poate continua.
Mozart pentru juriști - Din perspectiva Dreptului proprietății intelectuale
Mozart e o inspirație pentru orice persoană al cărei suflet vibrează la valorile universale. Există chiar prelegeri și conferințe derulate sub genericul Mozart pentru juriști - Din perspectiva Dreptului proprietății intelectuale, cu ilustrații muzicale, texte știintifice și literare. Un entuziast al muzicii, avocatul Paul Popovici organizează asemenea evenimente la Cluj. Ce-i drept, e drept, oriunde, oricând și în orice formă, Mozart rămâne aproape de suflet, contemporan cu fiecare generație, un spirit universal care străbate lumea și istoria.
Referințe:
wikipedia.org operanorth.co.uk theoperablog.com mozartrocks.ro