07 august 1420

Începe construirea Domului din Florența

Artă și culturăMonica

O voință de fier(ar)

Cum a reușit un meșter în prelucrarea metalelor, fără pregătire în domeniul arhitecturii, să creeze unul din cele mai spectaculoase edificii ale Renașterii italiene? În 1418, înțelepții aflați la cârma Florenței și-au dat seama că se află în fața unei probleme aparent de nerezolvat: în vârful măreței catedrale Santa Maria del Fiore se căsca o imensă deschidere și nimeni nu știa cum ar putea fi realizată o cupolă atât de mare încât să o acopere. Soarele, vântul și ploaia spălau interiorul edificiului a cărui piatră de temelie fusese pusă încă din 1296. Proiectul era menit să fie grandios, pentru a arăta lumii întregi puterea economică și culturală a republicii florentine. De aceea, și încununarea trebuia să fie pe măsură. Arhitecți și ingineri vestiți s-au dat bătuți, dar a existat un maestru care a știut cum să bată fierul cât e cald. La 7 august 1420, Filippo Brunelleschi își începea opera care avea să devină simbolul orașului.

Dom, dom să-nălțăm!

Să construiești un dom, de asemenea proporții și la o înălțime respectabilă era o provocare considerată misiune imposibilă de majoritatea inginerilor și arhitecților din veacul al XV-lea. Pe lângă dimensiunile impresionante, mai existau și alte probleme. Gândită ca o sfidare la adresa orașelor rivale, catedrala nu respecta liniile arhitecturii gotice, ca cea din Milano, dorindu-se un edificiu total diferit. Totuși, pe vremea aceea, arcadele și contraforturile gotice erau cam singurele soluții pentru o structură de acest tip. Ar putea un dom care cântărește zeci de mii de tone să reziste, fără suportul lor? Era destul lemn în Toscana pentru schele și matrițe? Putea fi domul construit pe planul octogonal dictat de forma zidurilor? Nimeni nu știa.

Michelangelo, un artist genial, între Florența și RomaMichelangelo Buonarroti, un gigant al Renașterii, sculptor, pictor, arhitect, poet, format la curtea lui Lorenzo di Medici, a împodobit arta universală cu opere nemuritoare

Drept urmare, în 1418, conducătorii orașului au lansat un concurs pentru proiectarea domului ideal, punând la bătaie o recompensă de 200 de florini de aur alături de eterna recunoștință a urbei. Cele mai luminate minți ale arhitecturii s-au grăbit să vină la Florența, pentru a-și prezenta ideile. Din păcate, soluțiile pe care le-au oferit nu erau la ănălțimea proiectului. Unul din concurenți a sugerat ca domul să fie susținut de un stâlp, ridicat în mijlocul bisericii, altul a fost de părere că ar trebui să se utilizeze pentru construcție un anumit tip de rocă vulcanică, foarte ușoară. Diferite idei, unele amuzante, altele trăznite s-au vehiculat până când un aurar, pe nume Filippo Brunelleschi, care nu făcea parte din cercul select al arhitecților de elită, a anunțat că va ridica nu unul, ci două domuri, unul în interiorul altuia. Totuși, nu a explicat modul în care va atinge această performanță, de teamă ca alții să nu îi fure ideile.

Filippo Brunelleschi

Încăpățânarea lui Brunelleschi de a păstra secretul l-a implicat într-un conflict deschis cu oficialitățile, care l-au acuzat că e un farsor și l-au dat afară cu forța din întrunirea unde se discuta soarta catedralei. Totuși, piatra aruncată de misteriosul meșter, a început să stârnească valuri. Asta și pentru că avea deja la activ câteva realizări care îl recomandau. Ca ucenic aurar, dovedise abilități artistice remarcabile și executase numeroase lucrări, inclusiv de pictură, desen, sculptură în lemn, argint și bronz, alamă, fasonare de piatră sau emailare. Ulterior, a studiat optica și legile mișcării, efectuând nesfârșite experimente cu roți, greutăți și mecanisme felurite.

Cosimo și Lorenzo patronii artelor la FlorențaFamilia Medici, prin Banca Medici, a susținut Renașterea italiană la marea artă și a transformat Florența în centrul cultural al Europei

A meșterit niște ceasuri ingenioase, inclusiv ceea ce ar putea fi considerat unul din primele deșteptătoare din istorie. Aplicând ceea ce studiase despre mecanică, la lumea din jurul său, a dedus singur regulile perspectivei lineare. Petrecuse câțiva ani în Roma, studiind monumentele Antichității și notându-și informații cifrate despre secretele arhitecturii acestora. Părea că întreaga viață a lui Brunelleschi a fost o perfecționare continuă, astfel încât el să devină artizanul Domului florentin.

Cum să devii (d)om

Consiliul orașului l-a mai chemat, totuși, pe Brunelleschi la câteva întrevederi, pentru a obține mai multe detalii cu privire la ideea lui. Au început să realizeze și cât de ingenioasă, dar și cât de riscantă era. Domul său avea să fie alcătuit din două semisfere concentrice, una interioară, vizibilă din catedrală, acoperită de alta, mai înaltă și mai largă, exterioară. Pentru a reduce presiunea pe ziduri, intenționa să lege noua construcție cu cercuri de fier, ca pe un butoi. De asemenea, planul era ca baza cupolei să fie din piatră, după care să o încheie cu materiale mai ușoare. A dat asigurări că nu are nevoie nici de sistemul greoi de schele, foarte costisitoare, așa cum se obișnuia pe atunci.

Machiavelli, un vizionar politic care a trăit acum 500 de ani în FlorențaNiccolo Machiavelli, acuzat că prin opera sa, Principele, încurajează imoralitatea conducătorilor, nu a făcut decât să arate aspecte ale vieții politice care sunt valabile și azi

Încântați de propunerea care părea și mai bună și mai ieftină, în 1420, oficialii florentini l-au numit pe Filippo Brunelleschi coordonator al proiectului. Fiind comercianți și bancheri care credeau în eficacitatea concurenței ca instrument de control, l-au introdus în echipă și pe Lorenzo Ghiberti. Acesta era coleg de breaslă cu Brunelleschi, dar și un vechi rival. În 1401, cei doi se aflaseră într-o altă competiție, aceea pentru adjudecarea proiectării și execuției ușilor de bronz ale Baptisteriului din Florența. Atunci câștigase Ghiberti. Peste ani, Michelangelo va declara, cu admirație, că opera lui Ghiberti reprezintă „Porțile paradisului”. Până una-alta, în perioada înălțării Domului, Ghiberti era cel mai influent și bine conectat social artist florentin. Iar Brunelleschi era obligat să lucreze cot la cot cu concurentul său, pentru a-și vedea visul împlinit.

Interiorul Domului din Florența (sursă imagine)

Prima problemă tehnică i-a permis lui Brunelleschi să își demonstreze ingeniozitatea. Pentru că nu exista niciun sistem de a ridica greutăți mari la înălțimea necesară, a gândit un mecanism complex, care putea fi, însă acționat de forța unei singure perechi de bivoli. Și-a perfecționat invenția în timp, transformând-o într-o variantă incipientă, dar eficientă, de macara. Mașinăriile sale au fost atât de avansate pentru acea vreme, încât nu au fost surclasate până în perioada revoluției industriale. Au fascinat generații întregi de artiști și inventatori, inclusiv pe Leonardo da Vinci.

Unelte folosite pentru realizarea Domului (sursă imagine)

Brunelleschi însuși conducea întreagă armată de meseriași și muncitori și supraveghea toate operațiunile de pe șantier. Atunci când oamenii se declarau depășiți de subtilitățile de proiectare ale meșterului aurar, acesta le făcea modele din ceară sau lut,pentru a le arăta concret ceea ce dorește. În același timp, se ocupa cu atenție și de partea de resurse umane, pentru a-și proteja atât lucrătorii, cât și lucrarea. Le îndoia vinul cu apă, astfel încât să nu fie prea amețiți să să se accidenteze sau să lucreze prost. A adăugat parapeți pe schele, pentru siguranța zidarilor. În același timp, le pretindea seriozitate și nu prea ceda la solicitările lor de a le fi mărite salariile.

Conflict de talente

Pe lângă dificultățile inerente unui asemenea proiect, Brunelleschi mai avea de furcă și cu un adversar redutabil, Lorenzo Ghiberti, care își folosea influența pentru a-l defăima. Mai mult, ingeniosul meșter aurar avusese ideea genială și gândise întregul proiect și, cu toate acestea, ambii primeau un salariu egal, de 36 de florini pe an.

Biblioteca Ambrosiană, casa cărților valoroaseBiblioteca Ambrosiană, creată de Cardinalul Borromeo, adăpostește cărți, manuscrise, picturi și colecții de artă de mare valoare istorică și culturală

Există și o istorioară amuzantă, relatată de biografii lui Brunelleschi, despre cum a reușit acesta să pună lururile la punct cu rivalul său. În vara lui 1423, chiar înainte ca unul din cercurile de lemn, care asigurau rezistența structurii să fie montat, Brunelleschi s-a declarat bolnav și a delegat responsabilitatea operațiunii celui de-al doilea coordonator al proiectului, adică lui Ghiberti. În timp ce instalarea se afla în plină desfășurare, Brunelleschi, „însănătoșit” miraculos, a apărut pe șantier, demonstrând că oponentul său greșise grav și dirijând personal reparațiile. A avut grijă să afle și oficialitățile orașului această întâmplare, astfel că, a fost trecut în documente drept unic inventator și director al cupolei, iar apoi salariul lui a urcat la 100 de florini, în timp ce Ghiberti a rămas la 36. Nici Ghiberti nu a stat cu mâinile în sân și l-a criticat pe colegul său de echipă în toate felurile, inclusiv prin sonete și poeme, prezentându-l în cele mai întunecate culori.

Capela Sixtină, obiectiv turistic și centru al credințeiBolta Capelei Sixtine, pictată de Michelangelo Buonarotti reprezintă o capodoperă a artei renascentiste, o viziune genială a puterii creatoare

Brunelleschi a avut, până la urmă, bucuria de a-și celebra victoria, deși drumul până acolo a fost marcat de lupte și îndoieli. În 1429, au apărut crăpături în capătul estic al catedralei, iar meșterul a fost nevoit să întărească zidurile cu bare de fier. După alți cinci ani, se crede că la instigarea lui Ghiberti, a fost băgat la închisoare, pentru niște presupuse taxe neplătite. A fost eliberat ulterior, continuându-și munca, iar la 25 martie 1436, Papa Eugeniu al IV-lea a condus ceremonia de sfințire a construcției finalizate.

Turnul înclinat din Pisa,o minune a arhitecturiiTurnul din Pisa este o clădire veche de peste 800 de ani, care sfidează gravitația și atrage turiști din întreaga lume

Prin ingeniozitatea și talentul de care a dat dovadă, Filippo Brunelleschi a deschis calea către perioada magnifică a Renașterii, combinând inspirația marilor realizări ale Antichității cu nevoile și metodele perioadei în care a trăit. Catedrala Santa Maria del Fiore a avut cinstea de a fi înfrumusețată de operele unor artiști extraordinari precum Donatello, Paolo Uccello sau Luca Della Robbia. Domul său domină și azi peisajul de vis al Florenței, un simbol al eliberării de prejudecăți și constrângeri, al libertății de gândire și inspirației artistice, puternic ca piatra din care a fost dăltuit.

Referințe:

nationalgeographic.com

Lecturi suplimentare

Folosim cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept