Furrytale, o poveste îmblănită
„Dacă vrei un prieten, ia-ți un câine!” - Kevin O'Leary
Se spune că speranța moare ultima. Speranța Animalelor, însă, niciodată. Poate uneori mai intră în comă, dar nu se predă. Iar atunci când speranța vine la pachet cu tinerețea și entuziasmul, nimic nu o poate împiedica să renască din propria cenușă. Dacă aveați cumva emoții în ceea ce privește noua generație și valorile ei, avem vești grozave: e pe mâini bune. Raluca, Teodora, Roberta și Adina sunt patru puștoaice care au ales să își trăiască tinerețea altfel. Mai puțin pe rețelele sociale și mai mult în realitate. Realitatea lor este adăpostul pentru cățeii necăjiți, fără stăpân, de care fetele, împreună cu cei de la Asociația Speranța Animalelor se ocupă, cu puține resurse și cu multă iubire. Din păcate, iarna se apropie, iar iubirea oferă doar căldură sufletească, ceea ce e extraordinar, dar nu destul pentru a-i feri de ger pe locatarii adăpostului. Cei mai buni amici ai noștri au mare nevoie să le arătăm că zicala „prietenul la nevoie se cunoaște” nu e doar o vorbă-n vânt.
„Dacă iei un câine flămând și îl hrănești, nu te va mușca. Aceasta e principala deosebire dintre câini și oameni”. - Mark Twain
Cățeii de la Adăpostul Speranța Animalelor pot da multe lecții despre ce înseamnă recunoștința. Sunt departe de a atinge zona de confort, însă se bucură pentru fiecare mică victorie. Vreme de mai mulți ani, Mircea și Luci, doi oameni inimoși, s-au dedicat cu totul ocrotirii animăluțelor - câini sau pisici - aruncate în stradă de indiferența sau ignoranța societății. Pe locul unei foste pensiuni pentru animale, pe un teren de 1.500 de metri pătrați au încropit, din te miri ce, culcușuri improvizate, încercând să le facă viața mai roz pufoșeniilor care ajungeau la ușa lor.
Fonduri publice care să susțină activitatea unui asemenea adăpost nu există, donațiile private și voluntariatul nu se numără printre prioritățile societății civile de la noi, iar problema câinilor vagabonzi generează multe discuții în contradictoriu. Așa că cei doi au avut mult de furcă luptând cu asigurarea necesarului de hrană și tratament, dar și cu mentalitățile semenilor noștri. În cele din urmă, de la unul la altul, lupta lor cu morile de vânt a ajuns la urechile potrivite. Ale unor fete tinere, deștepte, entuziaste și dornice să facă lumea un loc mai bun pentru toți. Deși colege de serviciu, au auzit din surse diferite povestea cățeilor și pisicuțelor de la adăpost și au decis să ia măsuri. Vă asigurăm că atunci când patru tinere hotărâte își pun ceva în cap, nu mai e loc de întors. Asta au constatat și colegii lor, care, mai cu voie, mai fără voie, s-au trezit implicați în această poveste. Fetele au folosit întreaga putere de convingere din dotare și astfel, corporatiști obișnuiți doar cu tastele computerului au pus osul la treabă, schimbând mouse-ul pe ciocan, pentru a construi cuști și țarcuri la adăpost.
Nu se poate spune că a fost o lucrare profesională, dar a fost o operă plină de bunăvoință. Materialele au venit de la prieteni și cunoștințe, iar manopera a fost executată așa cum au știut ei mai bine. Însă, prin acest efort colectiv, fața adăpostului a început să se schimbe. Iar această schimbare sperăm să fie doar începutul unui nou drum.
„Cu bani, poți cumpăra un câine bun, dar numai cu iubire îl vei putea face să dea din coadă” - Kinky Friedman
Pentru toate celelalte poate că există Mastercard, însă afecțiunea pe care o oferă un câine este de neprețuit. Dar sănătatea și întreținerea lui au, din păcate, un preț. Un preț pe care Raluca, Teodora, Roberta și Adinal-au plătit, cel mai adesea, din propriile salarii. Pentru că la adăpost tot timpul se întâmplă ceva, mereu există un ghemotoc de blană care trebuie deparazitat, vaccinat, hrănit sau sterilizat. Timpul lor liber nu se împarte între mall și club, ci între adăpost și medicul veterinar. Norocul lor că, după o vară petrecută la tăiat de iarbă, construit de țarcuri și îngrijit căței, fetele arătau exact ca prietenele lor care reveneau acasă după un sejur la mare. Aveau, însă, în plus, o lumină specială în privire. Le venise o idee grozavă.
Pentru că vara trece, dar problemele rămân, s-au gândit să pună la cale un proiect prin care prietenii lor cu blăniță să fie incluși în programul Prima casă pentru patrupede. Fetele noastre, în loc să viseze la ultimul Iphone, Făt-Frumos cu Mercedes sau poșete Louis Vuitton, visează să poată construi un adăpost de basm pentru cățeii de acum și cei care pe viitor vor avea nevoie de ajutor. Să îi poată prezenta oamenilor dornici să le ofere un cămin. Să poată primi oaspeți, cum sunt copiii defavorizați de la MariamMed. Aceștia vor învăța, alături de locatarii adăpostului, ce înseamnă dragostea, bucuria și pofta de viață. Iar câinii nu vor nimic în schimb, poate doar un culcuș călduț și să fie scărpinați pe burtică, dacă se poate.
Câinii și pisicile, animale care ne fac viața mai frumoasă4 aprilie marchează Ziua internațională a animalelor fără stăpân, o zi în care putem face lumea mai bună, îngrijind sau adoptând un câine sau o pisică
Furrytale e visul acestor fete. Un loc unde oamenii și câinii să arate că legătura lor de mii de ani nu e întâmplătoare. Unde căței bătrâni, care nu mai sunt doriți, să poată trăi liniștiți. Unde puiuții, care nu au nicio vină că au venit pe lume, să poată fi vaccinați și tratați. Unde să nu lipsească hrana, apa și, mai presus de toate, oameni care să le țină companie. Poate că visul lor e doar o picătură într-un ocean, dar orice ocean e alcătuit din picături. Fiecare gest mărunt e o cărămidă care construiește piramida civilizației umane. La Speranța Animalelor, Farel, Yoda, Yasmine, Jack și prietenii lor așteaptă cu mare încredere ca noi, oamenii, să facem micile gesturi care ar însemna totul pentru ei. Paradisul unui cățel e simplu în perfecțiunea lui: un om pe care să îl iubească, un culcuș și o porție bună de joacă. E gata, în schimb, să ne ofere întreaga sa existență, iubindu-ne mai mult decât se iubește pe sine. Când simțiți că viața vă copleșește cu responsabilități, probleme și stres, amintiți-vă cugetarea lui Ben Williams: „Nu există pe lume un psiholog mai bun decât un cățeluș care te linge pe față”.
Puteți deveni parte din povestea Furrytale, donând aici:
Banca Transilvania
Donații în LEI: RO28BTRL03601205W63332XX
Donații în euro: RO03BTRL03604205W63332XX
BIC/SWIFT BTRLRO22
Indiegogo: Pagina Furrytale
Paypal: speranta.animalelor2017@gmail.com
Fetele au pregătit tricouri, rame foto și suveniruri personalizate pentru toți cei care doresc să le ajute să își transforme visul în realitate. Furrytale poate deveni o poveste adevărată!