1 iulie 1923

Rin Tin Tin devine star pe ecrane

Animale de companie Monica

Rin Tin Tin, the dog star

Cum arată un star de cinema? Înalt, bronzat, elegant, gata întotdeauna să dea o replică memorabilă. Ei bine, nu întotdeauna e așa. A existat un superstar al cinematografiei, extrem de păros, care intra fără haine în platou, nu dădea doi bani pe imaginea sa publică și nu știa nici măcar să își semneze contractele. Cu toate acestea, a fost la un pas de a primi un premiu Oscar, avea milioane de fani și bea lapte din pahare de șampanie. Numele lui? Rin Tin Tin, ciobănescul german care a salvat studiourile Warner Bros de la faliment, cu filmul ”Where the North Begins”. Lansat pe marile ecrane la 1 iulie 1923, pelicula a fost un mare succes de casă, transformându-l în vedetă pe cel mai bun prieten al omului care îl salvase în timpul războiului -  caporalul Lee Duncan.

Viață de câine

Povestea lui Rin Tin Tin începe pe un câmp de bătălie din Franța, la 15 septembrie 1918. Un tânăr caporal american, Lee Duncan a fost trimis în misiune, să identifice un teren potrivit pentru improvizarea unui aerodrom, care urma să fie folosit de forțele americane aeropurtate. Întreaga zonă de lângă Flirey, în Nordul Franței, fusese răvășită de bombe. O singură clădire rezistase eroic, iar acea clădire adăpostea o crescătorie de câini.

Hollywood și Los Angeles, în rolurile principale din filmHollywood a avut un început timid, ca proprietate a lui Harvey Wilcox, care nici nu visa că a scris primul episod dintr-un film de mare succes

Nemții, ca și aliații, de altfel, foloseau - din păcate - câini dresați pe post de santinele, mesageri sau chiar agenți sanitari care transportau pe câmpul de luptă materialele de prim ajutor. Acea canisă furniza ”carne de tun” canină pentru luptele purtate de oameni. O priveliște terifiantă l-a întâmpinat pe tânărul caporal. Zeci de câini fuseseră sfârtecați de bombe. Deodată, un scâncet slab i-a atras atenția. O femelă de ciobănesc german își alăpta cei cinci puiuți, fătați de curând. Duncan a luat decizia într-o clipă: cu orice preț, va salva aceste vieți nevinovate.

Caporalul rezona într-un mod aparte la suferința altora, având o tristă istorie personală. Tatăl îi părăsise pe când micul Lee avea doar 5 ani, lăsând-o pe mama lor să se zbată în sărăcie. Aceasta a fost nevoită să își lase copiii - pe Lee și pe sora lui - la un orfelinat. Deși ulterior s-a pus pe picioare și i-a luat acasă, anii de abandon l-au marcat pe viitorul caporal pentru întreaga viață. Nevoia sa de atașament s-a îndreptat către lumea necuvântătoarelor, capabile de afecțiune mai sinceră decât mulți semeni de-ai noștri. Un miel de la ferma bunicului i-a fost cel mai apropiat amic în copilărie. Ca adult, și-a luat un câine rasa Airedale terrier, pe nume Firefly. Viața l-a obligat să facă cel mai dureros pas, acela de a-și părăsi animalul iubit, înrolându-se în armată, în 1917. Firefly nu a rezistat despărțirii și moartea lui l-a afectat profund pe Duncan. Așadar, întâmplarea care l-a adus în preajma cățeilor din Franța era un semn providențial. Lee a luat câinii și s-a întors cu ei la colegii săi de trupă.

Membrii escadronului 135 aeropurtat, împreună cu noua lor mascotă - Rin Tin Tin.

Conștient că nu va putea să aibă grijă de toți, a încredințat mama și trei dintre pui altor soldați, păstrând pentru sine un mascul și o femelă. I-a botezat Rin Tin Tin și Nanette, după numele unor păpuși care reprezentau talismane norocoase în Franța.

Lee își iubea câinii din tot sufletul și îi purta cu el peste tot. La sfârșitul războiului, în noiembrie 1918, când a sosit timpul întoarcerii acasă, multe despărțiri dureroase au avut loc. Reglementările în vigoare prevedeau ca animalele folosite în scopuri militare să fie lăsate în Franța. Însă Lee nu avea de gând să își abandoneze prietenii. Amintindu-și acele momente, povestea ulterior: ”Simțeam că viața lor îmi amintește de propria mea istorie. Deveniseră o parte din mine”. În haosul plecării nimeni nu avea timp să îi rezolve actele necesare pentru transportul cățeilor. Spre norocul lui, în final a întâlnit un ofițer binevoitor, care l-a ajutat.

From zero to hero

Din păcate, la puțin timp după revenirea în SUA, Nanette a făcut pneumonie și a murit. Cei doi s-au îndreptat spre California, iar Lee și-a reluat fosta slujbă la un magazin de articole sportive. În timpul liber a început să se ocupe de educația lui Rin Tin Tin, aducându-i acasă și o nouă parteneră, care, pentru a păstra tradiția, a fost numită tot Nanette. Lee era convins de potențialul câinelui său și a început să participe cu el la competiții și demonstrații.

La un asemenea eveniment, un cameraman l-a filmat pe Rin Tin Tin sărind peste un zid înalt de peste 3,5 metri. Pe baza acestei dovezi a talentelor sale, a început să execute mici cascadorii în scurtmetraje, călărind sau plonjând în apă. Trăind în umbra strălucitoare a Hollywood-ului, Lee era convins că Rin Tin Tin era menit unei cariere artistice.

Dând dovadă de un optimism ieșit din comun, a început să scrie un scenariu având ca personaj principal un câine. Era anul 1921, iar sonorul nu se făcuse încă auzit în cinematografie. Interpretarea se baza pe expresii faciale și mișcare fizică, iar Rin Tin Tin era maestru la ambele capitole.

Când Lee a finalizat scenariul viitorului film Where The North Begins, având ca subiect salvarea unui copil de către un câine, s-a dus, însoțit, desigur, de Rin Tin Tin să bată la ușa studiourilor care produceau așa zisele filme de mâna a doua, poreclite ”Poverty Row”. Printr-o favorabilă întorsătura a sorții sau, poate, purtat de mâna destinului, Duncan a nimerit la cei de la Warner Brothers, unde Harry Warner tocmai filma o scenă care implica și un lup. Sălbăticiunea, împrumutată de la o grădină zoologică, nu era foarte dornică să se afirme în domeniul actoriei. Lee a murdărit blana propriului câine cu praf, pentru a-i da un aspect de lup și l-a convins pe Warner să îi dea o șansă să arate ce poate. Rin Tin Tin nu a irosit această oportunitate și a avut o interpretare magistrală. După câteva zile, stăpânul său își primea recompensa: o scrisoare din partea Studiourilor Warner Bros, care se ofereau să îi cumpere scenariul și să îi dea rolul principal lui Rin Tin Tin.

La Hollywood, câinii umblă cu covrigi în coadă

Astfel a debutat o colaborare de 8 ani între Rin Tin Tin și producătorii de la Warner Brothers. Filmul lansat în 1923 s-a bucurat de un succes răsunător, iar actorul principal a devenit vedetă. Studiourile primeau mii de solicitări de fotografii cu cățelul-minune din partea fanilor. Fiecare poză purta autograful starului - amprenta lăbuței - și câteva cuvinte scrise de Lee: Cu apreciere, Rin Tin Tin.

La evenimentele de promovare, Lee demonstra cum lucrează cu Rin Tin Tin, arătând că nu folosește violența, singurul stimulent al câinelui fiind vocea stăpânului său. Un martor la o asemenea demonstrație nota: ”Între acel câine și stăpânul său era o înțelegere perfectă, cea mai bună care poate exista între două ființe, ceva aproape supranatural.” Cu privirea sa inteligentă și postura expresivă, Rin Tin Tin era capabil să transmită o gamă largă de sentimente și emoții, de la bucurie la teamă, de la tristețe la agresivitate. Urca în copaci, sărea peste obstacole și zbura prin geamuri (făcute, de altfel, din zahăr, pe care putea să îl mănânce, după aceea).

Robin Hood, un arcaș de HollywoodAventurile lui Robin Hood, din carte sau film, ne fascinează și azi, fiind o temă inepuizabilă și mereu proaspătă în industria cinematografică

Revistele au început să publice articole despre Rin Tin Tin și poze cu viața lui de familie, alături de Nanette și ”copiii” lor. Au existat zvonuri - posibil false - că își mânca friptura dintr-un bol de argint și purta o zgardă din diamante.

Lee, în calitate de dresor al vedetei, era și el tratat regește. În cei opt ani de colaborare cu Warner, a câștigat echivalentul a 5 milioane de dolari. Și-a construit o casă în Beverly Hills și alta în Malibu. Cu toate acestea, nu a uitat de unde a plecat și mergea împreună cu ”Rinty” - numele de alint al prietenului său - să viziteze orfelinate.

Iubirea față de amicul său patruped nu a fost de bun augur în viața personală. În 1921, Lee s-a căsătorit cu Charlotte Anderson, dar proaspăta soție simțea că ocupă de abia locul doi în viața jumătății sale. La divorțul intentat în scurt timp, ea l-a citat chiar pe Rin Tin Tin ca motiv al despărțirii, așa cum se obișnuia în cazul unei relații extraconjugale.

Rin Tin Tin și Nanette au avut 48 de urmași, unii dintre ei adoptați de celebrități precum Jean Harlow sau Greta Garbo.

Câinele, însă, nu a pus la suflet răutățile omenești. Cele patru filme în care a jucat de-a lungul anului 1927 au fost toate aclamate la scenă deschisă. Oamenii se identificau deja cu povestea lui Rin Tin Tin, devenită întruchiparea visului american: un imigrant care a dat lovitura, arătând că totul e posibil.

În 1929, a fost chiar nominalizat la premiile Oscar. Au fost voci care au afirmat că Rin Tin Tin a primit cele mai multe voturi din partea membrilor Academiei, însă în final s-a luat decizia că premiul este destinat, totuși oamenilor, așa că ajuns la actorul german Emil Jannings. Odată cu ascensiunea filmului sonor, cățelul vedetă a fost tot mai puțin solicitat. S-a stins din viață la venerabila vârstă de 14 ani, în brațele stăpânului său. Lee a încercat să se consoleze cu unul din puii păstrați, pe care l-a numit Rin Tin Tin Junior. Acesta nu a reușit, însă, să se ridice la înălțimea ilustrului său părinte, dovadă că nici în lumea canină talentele extraordinare nu răsar la tot pasul și trebuie, cu atât mai mult, apreciate.

Frații Lumière, părinții invenției fermecate denumite cinematografFrații Lumière au patentat un aparat minunat, pe care l-au numit cinematograf și care a însuflețit imagini fotografice, construind o lume magică

Rin Tin Tin forever!

Mitul lui Rin Tin Tin a fost reînviat în 1953, de un tânăr producător, pe nume Bert Leonard, care a scris un serial de televiziune despre un câine și un băiețel orfan, care sunt adoptați de trupele de cavalerie din Arizona, la sfârșitul anilor 1800. Patruzeci de milioane de americani au urmărit cu sufletul la gură faptele lor eroice și, pe lângă ei, telespectatori fascinați din 70 de țări. Copiii, în special, au fost cuceriți de Rin Tin Tin: loial, curajos, inteligent și inventiv, intervenea decisiv pentru a salva situația.

Elizabeth Taylor și Lassie Pal (primul Lassie), scenă din filmul ”National Velvet”

Benzi desenate, reviste și jucării cu Rin Tin Tin au ajuns la mare căutare, iar serialul a rulat până în 1959. Anii 1970 au adus o re-editare a seriei, o nouă generație crescând în admirația față de Rin Tin Tin. Primul Rin Tin Tin, a dat startul seriilor de eroi canini care ne-au delectat la orice vârsta: de la Lassie până la comisarul Rex sau Beethoven, indiferent de rasă, mărime sau culoare, ne-au ajutat să iubim și mai mult aceste animale minunate.

Chiar și în zilele noastre, legenda lui Rin Tin Tin e dusă mai departe de o locuitoare a statului Texas, a cărei bunică a deținut un urmaș al vedetei. Aceasta a păstrat linia și își duce proprii căței marca Rin Tin Tin în turnee prin Statele Unite. Urmași ai lui Rin Tin Tin sunt în prezent dresați pentru a deveni câini utilitari, asistând copii cu nevoi speciale. Lee Duncan știa că iubitul său câine e nemuritor și spunea ”Întotdeauna va exista un Rin Tin Tin”. Se pare că a avut dreptate.

Referințe:

dailymail.co.uk wikipedia.org telegraph.co.uk

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept