04 august 1693
La Mulți Ani pentru şampanie!
Șampania e di-vină!
Șampania este fără doar și poate un simbol al celebrării, însoțind clipele de bucurie pe care le trăim. Ne însoțește în aproape toate momentele festive ale vieții. A participat la miliarde de nunți, ocazii speciale, seri romantice în doi sau victorii care au făcut ocolul lumii. Puțină lume însă știe că șampania are și ea, la rându-i, propria aniversare: data de 4 august 1693, ziua când se consideră că a gâdilat într-un mod plăcut papilele gustative ale călugărului francez Dom Pierre Pérignon. Se spune că ar fi fost atât de încântat de gustul „divin”, încât ar fi exclamat pe loc: „Veniți repede, căci beau din stele!”. Desigur, toată istoria este învăluită în legendă, iar declarația de mai sus apare pentru prima oară abia într-o reclamă tipărită în secolul XIX. Cert e că monahul a avut cu adevărat o contribuție importantă la nașterea băuturii pe care o apreciem cu toții.
Zona Champagne, un regal al gusturilor
Povestea își are originea în timpuri mult mai vechi, căci a durat ceva până când vinul palid și rozaliu a evoluat într-unul spumant. Mai întâi, Champagne a fost și este o regiune în nord-estul Franței, iar romanii au fost cei dintâi care au cultivat vița de vie în acele locuri. Şi tot de la ei s-a păstrat probabil și numele, căci denumirea de Champagne își are originea în latinescul Campania, adică zonă rurală.
Prohibiția și efectele eiProhibiția a fost o perioadă ciudată din istoria Americii, când legislația anti-alcool a produs mai degrabă efectul advers, încurajând contrabanda și consumul
Dar prima plantație de vie, atestată în regiune, i-a aparținut Sfântului Remy, în secolul al V-lea. Vinurile produse au devenit tot mai cunoscute poate și datorită faptului că zona se află într-un important nod de drumuri comerciale, ce leagă Parisul de vestul Germaniei sau Flandra de Elveția. Un alt fapt care a contribuit la sporirea faimei podgoriei din zonă a fost urcarea pe tronul Franței, în anul 987, a lui Hugo Capet, primul monarh al dinastiei capețiene. Încoronarea a avut loc la catedrala din Reims, dar și banchetul stropit cu vinul local s-a ținut tot în aceeași urbe! În următoarele opt secole, suveranii francezi (37 la număr) au urmat tradiția lui Hugo Capet, iar ceremoniile de învestire s-au desfășurat la Reims, orașul devenind astfel un fel de capitală spirituală a Franței medievale. Asocierea cu regalitatea a condus la sporirea faimei regiunii viticole.
În timpul Evului Mediu s-a născut însă o rivalitate a producătorilor din Champagne cu vecinii din sud, din Burgundia. La început, viticultorii din Nord-Estul Franței au încercat să producă vinuri roșii, aidoma rivalilor burgunzi. Ba chiar au încercat să le îmbunătățească gustul adăugându-le aromă de soc. Clima rece nu era însă favorabilă pentru aceste soiuri, așa că s-au reorientat spre vinurile albe, fapt ce le-a permis și să se distingă de adversarii lor.
Cele mai căutate dintre aceste vinuri albe au fost însă cele obținute din struguri... roșii, cum ar fi cele produse din soiul Pinot Noir! Pe parcursul secolului al XVI-lea și la începutul celui de-al XVII-lea, vinificatorii din Champagne s-au străduit să obțină din struguri roșii cel mai bun vin alb. Dar, cel mai adesea, strădaniile au dus la obținerea de vinuri rose! Până la urmă, tehnica de a obține un vin alb din struguri roșii avea să fie perfecționată în beneficiul tuturor de către un călugăr benedictin de la mănăstirea Saint-Pierre d'Hautvillers...
Vinul curat, decarbogazificat!
Dom Pierre Pérignon s-a născut în luna decembrie a anului 1638 în micuțul orășel Sainte-Menehould. A fost cel mai mic din cei șapte copii ai unei familii de viticultori. Educația a primit-o la o școală de pe lângă mănăstirea Moirement, iar la 17 ani a intrat în ordinul călugărilor benedictini, ajungând la mănăstirea Saint-Vanne. În 1668 a fost transferat la Saint-Pierre d'Hautvillers, abație unde avea să rămână pentru tot restul vieții sale.
A devenit trezorier al așezământului religios. Această calitate l-a făcut automat și administratorul podgoriilor. Mănăstirea avea la acea vreme o plantație de vie de circa 10 hectare, dar percepea și o dijmă (zeciuială) în struguri, de la credincioșii catolici, locuitori ai satelor din preajmă. În noua funcție, Dom Pérignon a avut ca principal țel perfecționarea calității vinului pe care abația sa îl producea. Își dorea, de asemenea, ca vinul să fie obținut din soiul Pinot Noir, pe care îl considera ca având cea mai bună aromă. Mai era însă un motiv pentru care perfecționistul călugăr își dorea să lucreze doar cu struguri roșii, precum Pinot Noir. Era mai puțin probabil ca aceste soiuri să devină „volatile” în timpul fermentației și să producă... bule de gaz, considerate pe atunci o eroare a procesului tehnologic!
Mahmureala se tratează la receNici mahmureala nu mai e ce a fost, soluția de a doua zi vine acum sub formă de înghețată pe băț.
Totuși se întâmpla, iar cauza era în strânsă legătură cu climatul mai rece al regiunii Champagne. Cum strugurii fuseseră culeși târziu, drojdiile n-aveau suficient timp ca, până la venirea iernii cu temperaturile ei joase, să transforme zaharurile în alcool, producându-se astfel o oprire temporară a procesului de fermentație. Odată cu primăvara și creșterea temperaturii, fermentarea se relua, numai că de această dată vinul se afla deja în sticle. Iar dioxidul de carbon era și el captiv în recipiente! Se născuse, așadar, șampania, însă călugărul perfecționist era foarte nemulțumit. Pentru el și pentru contemporanii săi produsul obținut, vinul nebun, nu era dezirabil.
Dom Pérignon a luat apoi tot felul de măsuri pentru a corecta această „greșeală”. A dispus ca vița de vie să nu fie lăsată să crească mai înaltă de un metru. Recoltarea trebuia făcută dimineața devreme, pe răcoare. Trebuiau luate toate măsuriile ca strugurii să rămână intacți. De altfel, tocmai din acest motiv la transportul strugurilor spre locul unde aveau să fie presați erau folosiți catârii și măgării, căci șansele de a deteriora mecanic boabele erau mai mici. De asemenea, în procesul de presare a încercat să elimine cât mai mult posibil pielița bobului de strugure. Toate acestea n-au dus însă la eliminarea bulelor de dioxid de carbon, însă au condus la producerea unui vin alb de înaltă calitate, obținut din struguri roșii! Cu timpul, pentru a preveni eventualele „explozii”, a început să utilizeze sticle mai rezistente (de producție engleză!), pe care le-a închis cu dopuri de plută în loc de cepuri de lemn.
Ghidul Michelin îți arată drumul către mâncăruri excepționaleStelele Michelin sunt azi o marcă a excelenței în domeniul gastronomic, dar au început ca un ghid pentru automobiliști
Dom Pérignon a murit în anul 1715, dar în cei 47 de ani în care s-a ocupat de vinăria abației a stabilit procedeul de bază al obținerii șampaniei, procedeu încă utilizat și astăzi!
Șampanie pentru învingători!
Şampania nu s-a bucurat imediat de o mare apreciere, ci a fost nevoită să-și construiască faima de-a lungul anilor. Cu timpul, a devenit vinul favorit al aristocraților francezi și englezi. Popularitatea sa a continuat să crească, astfel că, în jurul anului 1800, se dezvoltase deja o adevărată industrie. Primele companii care au produs deosebitul sortiment „acidulat” al regiunii Champagne au apărut însă cu mult mai devreme. Prima, Ruinart, s-a înființat încă din anul 1729. Iar peste aproape 15 ani, în 1743, Claude Moët a pus piatra de temelie a celei mai mari și renumite vinării „La maison Moët”.
Ascensiunea casei Moët a început aproape imediat după înființare, căci din 1750 a fost principalul furnizor de șampanie al casei regale franceze. Omul de legătură a lui Claude Moët fost... Madame de Pompadour, nimeni alta decât metresa lui Ludovic al XV-lea! Deși revoluția franceză i-a înlăturat pe regi, șampania s-a bucurat de succes și la începutul secolului al XIX-lea. Împăratul Napoleon Bonaporte, un „bon vivant”, a contribuit și el la prestigiul licorii. Vânzările au crescut și ele într-un ritm amețitor. Dacă la început de secol al XIX-lea erau vândute circa 300.000 de sticle, în 1853, s-au consemnat deja un total de 20 de milioane de sticle comercializate!
Arcul de Triumf, traseu în timp, de la Roma la ParisArcul de Triumf din Paris, comandat de Napoleon Bonaparte a devenit azi un simbol pentru francezi, dar și o lecție de istorie, comemorând cele mai importante momente din trecutul țării
Faima șampaniei a continuat să crească și în secolul vitezei. Numeroase personalități au fost de-a dreptul cucerite de gustul „ceresc” descoperit de călugărul benedictin cu 200 de ani mai devreme. Şi dacă tot vorbim de cuceriri, șampania a fost utilizată nu doar ca recompnesă, ci și ca motivație pentru cei care au luptat, în timp, pe aceste meleaguri. Fostul premier englez, Winston Churchill, înainte de a pleca la luptă, pentru a elibera Franța aliată de sub opresiunea germană, și-a îmbărbătat astfel trupele: „Nu uitați, domnilor, că nu e doar Franța cea pentru care luptăm, ci e și Champagne!”.
Debarcarea din Normandia, începutul sfârșitului pentru al doilea război mondialD-Day, 6 iunie 1944, o zi care a scris istorie pe plajele din Normandia, arătând că inteligența și curajul vor câștiga orice bătălie
Referințe: