03 decembrie 1586
Sir Thomas Harriot aduce cartofii din Columbia în Anglia
Cartofii franțuzești au încolțit în Anglia
O zi pe care toate lanțurile de restaurant fast-food ar trebui să o celebreze. Dacă ea nu ar fi existat, nici meniul lor nu ar fi fost așa bogat. La 3 decembrie 1586, Sir Thomas Harriot aduce în Anglia un pasager nu atât clandestin, cât bun pentru orice festin. Cartoful se instalează confortabil în farfuriile europenilor, unde se simte bine și în zilele noastre.
Meniu à la carte
Thomas Harriot (1560 - 1621) a fost un om cu știință de carte. Astronom, matematician, etnograf și poliglot, s-a dovedit un adevărat spirit renascentist. A fost primul care a desenat imaginea Lunii văzute prin telescop, la 26 iulie 1609, cu patru luni mai devreme decât a făcut-o Galileo Galilei.
Telescopul, fereastra noastră către cerTelescopul este un instrument care ne-a arătat locul pe care îl ocupăm în Univers și ne-a permis să vedem lumi îndepărtate, despre care nici nu știam că există
Absolvind cursurile de la St Mary Hall, Oxford, Harriot a plecat înspre Lumea Nouă, însoțind expediția din 1585 spre Insulele Roanoke, finanțată Sir Walter Raleigh și condusă de Sir Ralph Lane. Harriot era un membru de bază al echipei, pentru că învățase limba vorbită de triburile de acolo, de la doi băștinași, Wanchese și Manteo. După întoarcerea sa în Anglia a lucrat pentru cel de-al nouălea conte de Northumberland. În casa acestuia, a devenit un matematician prolific și un astronom renumit, tot lui fiindu-i atribuită și teoria refracției.
O porție de istorie
Cartoful a fost cultivat pentru prima dată în zona de Sud a statului Peru de azi și în partea de Nord-Vest a Boliviei. Se crede că asemenea culturi au existat încă de acum 10000 de ani, dar primele dovezi concrete datează din anii 2.500 î.Chr. În zona Altiplano, cartoful a fost principala sursă de hrană pentru locuitorii Imperiului Inca, predecesorii acestuia și succesorii lor spanioli. În Bolivia și Peru, la 10.000 de metri altitudine, tuberculii expuși frigului aspru al nopții s-au transformat în ceea ce băștinașii numesc chuño (cartofi uscați și înghețați). Dacă sunt depozitați la rece, pot fi păstrați ani de zile, fără a-și pierde valoarea nutrițională. Spaniolii îi hrăneau cu chuño pe muncitorii din minele de argint, care au adus guvernului bogății fabuloase.
Cartofii erau foarte prețuiți și de civilizația pre-columbiană Mapuche, mai ales de cei care locuiau în zonele unde porumbul nu ajungea la maturitate din cauza climei mai aspre.
Machu Picchu, un mister al Imperiului Inca, păstrat peste secoleCetatea incașă de la Machu Picchu, din Anzii peruani, a fost o minune ascunsă de ochii lumii, până la descoperirea sa de către arheologul Hiram Bingham
Cartoful cucerește Europa
Pe lângă Sir Thomas Harriot și alți marinari întorși din călătoriile lor în Lumea Nouă au adus cartofi și porumb, în primul rând ca hrană pentru drum. Proviziile rămase nefolosite au fost plantate în diverse locuri. Pe aceleași căi, cartofii au pătruns, mai întâi, în țările care aveau, pe acea vreme, supremația maritimă, Anglia și Spania. În 1588, botanistul Carolus Clusius a pictat o plantă de cartof, pe care denumit-o „Papas Peruanorum” și care creștea în Țările de Jos. În 1601, același om de știință nota că în Nordul Italiei, cartoful reprezintă o sursă de hrană comună pentru oameni și animale.
Spaniolii dețineau pe atunci un adevărat imperiu european, iar cartofii au reprezentat o bună sursă de hrană pentru armatele lor. Țăranii din așezările străbătute de militari, au adoptat și adaptat cultura, care era, spre deosebire de grâne, mai greu de jefuit de armatele cotropitoare. Cultivarea era momentan limitată la parcele mai mici de grădină, deoarece cultura mare pe câmp era guvernată de niște reguli precise privind perioadele de semănat, recoltat și furajat animalele. După 1750, în Franța și Germania, guvernele și marii proprietari de terenuri au schimbat aceste reguli și au început să cultive cartofi pe suprafețe întinse. În perioada foametei provocate de schimbarea și răcirea climatică din anii 1770, cartoful s-a dovedit mai rezistent decât alte culturi, ceea ce l-a propulsat în topul surselor de hrană.
În Franța, la sfârșitul secolului al XVI-lea, cartoful a fost introdus în ținuturile Franche-Comté, Alsacia și Lorena. La sfârșitul secolului al XVIII-lea era deja menționat în ediția din 1785 a „Bunului grădinar” și înlocuise aproape complet napii.
Plante universale pe care le mâncăm cu toțiiExistă anumite culturi care sunt consumate peste tot în lume și intră în alcătuirea meniurilor din orice țară
În secolul al XIX-lea, cartofii reprezentau cea mai importantă cultură pentru noile sortimente de mâncare, având trei mari avantaje: rezistau mult timp, erau sățioși și ieftini.
Aceleași calități, la care se adaugă rețete care le scot din ce în ce mai mult gustul în evidență, ne fac să îi îndrăgim și azi. Poți savura o porție de cartofi la fel de gustoși în Africa, America, Asia sau Europa, indiferent de obiceiurile culinare și tradițiile culturale ale țării în care te afli. Un specialist al adaptării și un reprezentant al globalizării, cartoful nostru cel de toate zilele, pare să ne spună: „La trecutu-mi mare, mare viitor”.
Referințe: