07 iulie 1550
Data la care ciocolata a ajuns în Europa
„Nouă din zece oameni iubesc ciocolata. Al 10-lea întotdeauna minte.”
Așa spunea artistul John Q. Tullius și suntem siguri că se afla printre cei 9/10 care nu mint! Am putea trăi fără ciocolată? Desigur, dar nu ar merita efortul... Solidă, lichidă, amăruie sau cu lapte, cu alune ori cu fructe e cel mai accesibil bilet spre fericire. Plăcere vinovată sau pasiune declarată, ciocolata este, indiscutabil, regina dulciurilor. Drumul către încoronare a fost însă unul lung, căci arborii de cacao au avut de așteptat după Cristofor Columb. Exploratorii Lumii Noi au luat în bagaj boabele ciudate și aromate, iar Europa le întâlnea, cu uimire, la 7 iulie 1550. Drumul lor prin istorie începuse, însă, de mii de ani...
Un comerț... de cacao!
Povestea începe în America Centrală în urmă cu aproape patru milenii. Pe actualul teritoriu al Mexicului, pe coasta Pacificului, arheologii au descoperit primele dovezi ale producerii ciocolatei datând din anul 1900 î.Ch.. Informațiile fac referire la o băutură fermentată, ce avea un gust mai degrabă amărui. Populațiile antice din America Centrală au fost, așadar, primele care au cultivat plantele de cacao și apoi le-au prelucrat boabele. După câteva procese tehnologice precum fermentarea, uscarea și măcinarea, rezulta o pastă care, ulterior, se amesteca cu apă, vanilie, miere, ardei iuți și alte condimente, pentru a obține, în final, o băutură cremoasă, străbunica ciocolatei noastre.
Înghețata, gustarea care dezgheață papilele gustativeLa cornet sau la cupă, de vanilie sau ciocolată, înghețata este un desert care a cucerit lumea, din Italia la New York.
Civilizațile precolumbiene, precum olmecii, maiașii și aztecii, au prețuit în mod deosebit miraculoasa plantă. Băutura obținută era considerată tonică și folosită adesea ca afrodiziac, fapt pentru care i-au fost imediat atribuite proprietăți magice și mistice. Maiașii chiar au venerat un zeu al plantelor de cacao, iar băutura obținută era destinată a fi consumată doar de conducători, nobili, războinici și preoți, în timpul ceremoniilor. La fel, olmecii foloseau „poțiunea” doar în ritualuri religioase sau ca leac.
Aztecii, cei care au supus aproape întreaga Americă Centrală până în secolul XIV, jinduiau și ei să își satisfacă această poftă. Aveau obiceiul să prepare o băutură rece, groasă și neîndulcită, căruia îi spuneau „apă amară” - „xocoatl”, cuvânt care, de altfel, se află la originea actualei denumiri. Cum regiunea centrală a Mexicului, pe care o stăpâneau, avea un climat uscat, impropriu cultivării plantelor de cacao, au fost nevoiți să să apeleze la atât de familiarul sistem al taxării celor care muncesc. Popoarele care se aflau sub dominația lor au fost nevoite să achite tributul în boabe de cacao.
Comerțul a fost, de asemenea, o filieră importantă care a asigurat răspândirea produsului pe continent. Treptat boabele de cacao s-au impus drept monedă de schimb în America Centrală. De exemplu, după spusele conchistadorilor care au intrat în contact cu amerindienii în secolul al XVI-lea, cu 100 de boabe puteai achiziționa o canoe plină cu apă proaspătă, un sclav sau un curcan!
Şi tot din America Centrală provine și prima știre despre consumul în exces al ciocolatei. Se spune că împăratul aztec Montezuma dădea gata circa 12 litri de ciocolată pe zi (aproximativ 40 - 50 de cești) pentru a-și crește libidoul! Nu știm care a fost impactul acestui obicei asupra vieții sale amoroase, însă măcar i-a adus titlul de primul „ciocoholic” din istorie!
Europenii o fac (cioco)lată!
Cel dintâi european care a intrat în contact cu ciocolata a fost, firesc, Cristofor Columb. În 1502, navigatorul a gustat o porție de xocoatl, dar n-a fost prea încântat. Mai târziu, faimosul conchistador Hernan Cortesa făcut și el cunoștință cu „lichidul magic”, chiar dacă principala lui țintă era una cu mult mai strălucitoare - aurul băștinașilor. În 1519, a descris astfel proprietățile „poțiunii”: „băutură divină, care crește rezistența și luptă împotriva oboselii. O cană din această prețioasă licoare îi permite omului să meargă o zi întreagă fără să mănânce”!
Până la urmă, la mijlocul secolului al XVI-lea, ciocolata a traversat Atlanticul și a ajuns în Spania. Aici i s-a adăugat trestie de zahăr și miere pentru a i se contracara gustul amar. Produs de lux, a fost apanajul clasei înstărite a societății, iar secretul n-a părăsit Peninsula Iberică timp de aproape un secol.
Abia în 1615, odată cu mariajul dintre prințesa Ana de Austria (fiica regelui Filip al III-lea al Spaniei) cu regele Ludovic al XIII-lea, ciocolata a ajuns și la curtea regală a Franței. Aici, a câștigat un asemenea prestigiu, încât Maria Antoaneta a creat o funcție oficială pentru ciocolatierul ei! În 1657, un francez a deschis o ciocolaterie în Anglia, iar în 1662, episcopul Romei a declarat că posturile religioase nu sunt încălcate prin consumul băuturii de ciocolată! Încet, dar sigur, ciocolata se pregătea să cucerească lumea, mai întâi luând cu asalt bătrânul continent.
Plantațiile de cacao s-au înmulțit în coloniile înființate peste mări de statele europene, dar evoluția a fost, totuși, una lentă. S-a dinamizat, însă, odată cu revoluția industrială din secolul al XIX-lea. În 1815, un chimist olandez, Coenraad van Houten, a introdus săruri alcaline în ciocolată pentru a-i reduce din gustul amar. Câțiva ani mai târziu, mai precis în 1828, van Houten a inventat o presă, cu ajutorul căreia a fost obținută, în premieră, pudra de cacao. Inovația a redus mult costurile de producție, transformând ciocolata într-un produs accesibil mai multor categorii de persoane. Ciocolata se pregătea să intre pe piață în stil mare!
Patru ani mai târziu, textura și gustul s-au îmbunătățit, grație mașinii de turnat ciocolata, invenție a lui Rodolphe Lindt (un alt fondator de companie). Prefacerea era deplină. Ciocolata era deja produsă în masă, pentru masele largi...
În prezent, ciocolata a devenit cel mai răspândit și cel mai consumat aliment din categoria dulciuri. S-a construit în jurul acestui răsfăț o adevărată industrie, care generează o cifră de afaceri de peste 50 de miliarde de dolari anual. Milioane de oameni (dacă nu chiar miliarde) savurează în fiecare zi sute de sortimente de ciocolată. În ciuda controverselor legate de efectele sale, ciocolata, consumată cu cap, poate fi sănătate curată.
Ciocolata neagră pentru nopți... albe
Ciocolata ne face viața mai dulce, în general dar, mai ales, în particular. Nu vă grăbiți, însă, să desfaceți cutiile ascunse cu prilejul începerii dietei. Gustul e divin, dar adevăratele beneficii pentru sănătate vin de la ciocolata neagră. Cele umplute cu creme de diferite arome sau chiar cea simplă cu lapte au un conținut mult mai scăzut de cacao. Acesta este ingredientul magic care ne merge la inimă și ne ferește de boli cardiovasculare, ne face să ne vină mintea la cap, îmbunătățind funcțiile cognitive, ne îndulcește ținând glicemia sub control și ne întinerește, prin conținutul mare de antioxidanți, vitamine și minerale.
Se spune că dragostea trece prin stomac, de aceea ciocolata este un ajutor de nădejde al îndrăgostiților care pot profita din plin de efectul său afrodiziac. Consumată cu puțin timp înainte de întâlnire, ajută la eliberarea de endorfine, care relaxează și dau o stare de bine, absolut necesară atunci când ne dorim o seară cu adevărat romantică. Ciocolata neagră face minuni dacă e consumată în timpul sindromului premenstrual, oferind acel aport de serotonină, care ajută la echilibrarea organismul și la reducerea dereglărilor hormonale. După o zi extenuantă de muncă, niște tablete de ciocolată neagră pot face ca viața să ni se pară frumoasă din nou.
Și aici, mărimea contează. Porțiile de ciocolată trebuie să fie mici. Datorită conținutului ridicat de cacao din compoziția ciocolatei negre, sunt suficiente câteva bucățele pentru a fi resimțite efectele pozitive. Astfel, vor trage la cântar doar beneficiile, nu și kilogramele.
Referințe: