7 aprilie 529

apare prima variantă a Codului lui Iustinian

Administrativ-juridic Monica

Literă de lege

Codul lui Iustinian (Codex Justinianus) era prima din cele patru colecții de legi cunoscute astăzi sub numele de Corpus Iuris Civilis (”Colecția de drept civil”). Se estimează că acest compendiu legislativ a apărut, într-o primă formă, la 7 aprilie 529, din ordinul împăratului roman Iustinian I, conducătorul Imperiului Roman de Răsărit. Completările aduse lucrării au continuat până în anul 534. Astfel, toate prevederile dreptului roman au fost reunite, stând la baza dezvoltării sistemului juridic din spațiul european. Codul lui Iustinian cuprindea toate hotărârile imperiale cu forță de lege, care au fost emise începând din vremea împăratului Hadrian, începând din secolul al II-lea.

...And justice for all

În timpul domniei lui Iustinian (527-565 d. Chr.), vastele teritorii ale Imperiului Roman din Europa, Africa de Nord și Estul îndepărtat erau deja demult divizate în Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit. Partea de Vest se confruntase cu mai multe invazii ale triburilor germanice, care au dus la prăbușirea sa, în anul 476. Așadar, Iustinian domnea peste partea estică a Imperiului Roman, deși reușise să recucerească anumite zone din Vest - Italia și regiuni din Spania. Ca și alți împărați romani înaintea lui, Iustinian se confrunta cu problema menținerii controlului unitar asupra unor teritorii atât de vaste și diferite.

Împăratul Traian sau gena imperială din ADN-ul românescÎmpăratul Traian, conducător al Imperiului Roman, și-a postat imaginile care înfățișează victoria în războiul cu dacii lui Decebal, pe columna care îi poartă numele

Una din modalitățile prin care Iustinian își propunea să unifice țara era legea. Cetățenia romană a fost extinsă dincolo de hotarele Italiei și astfel, oameni care trăiau în cele mai îndepărtate colțuri ale imperiului deveniseră cetățeni romani și se supuneau legilor statului. A format o comisie de juriști pentru a aduna toate legile romane emise anterior într-o singură lucrare, care să stea la baza instituirii unui mod de viață unitar, pe baza tradițiilor culturale, istorice și lingvistice în întreaga țară. Compilația este adesea numită Codul lui Iustinian și reprezintă doar primul fragment al unei lucrări mult mai ample, Corpus Iuris Civilis.

Iustinian I, supranumit „cel Mare”, s-a născut în anul 482, cu numele latin de Flavius Petrus Sabbatius Justinianus, în orașul antic Tauresium, situat azi pe teritoriul Republicii Macedonia. A fost împărat bizantin între anii 527 – 565 și provenea dintr-o familie de țărani traco-romani sau iliro-romani. [sursa imagine]

Codul lui Iustinian era alcătuit din trei părți: Digesta, Codex și Institutiones. Digesta cuprindea o sinteză a tuturor scrierilor clasice ale juriștilor romani, pe tema dreptului. Codex-ul era dedicat legilor în vigoare pe cuprinsul imperiului, edictelor imperiale, diverselor hotărâri ale împăraților sau Senatului. Institutiones era o lucrare mai restrânsă, pentru uzul celor care învățau dreptul, cuprinzând elemente ale celorlalte două studii. O a patra parte, Novellae Constitutiones, a apărut ulterior, în 556, pentru a aduce la zi și completa prevederile Codului, cu noile legi emise după 534, inclusiv Constituția lui Iustinian.

Toate textele din Codul lui Iustinian au fost învestite cu putere de lege, dorindu-se ca ele să reprezinte reperul suprem și unitar al justiției romane. Lucrarea venea însă pe fondul relației îndelungate pe care romanii o avea cu legislația, în diversele formule aplicate de-a lungul timpului.

Începuturile legii și republicii

Cu mult înainte ca Republica Romană să ia ființă, în 509 î.Chr., primii romani își stabileau regulile de conviețuire pe baza dreptului cutumiar, adică în conformitate cu obiceiurile și tradițiile încetățenite de secole. Această formă primitivă a dreptului era transmisă de la o generație la alta și era considerată de romani ca fiind un aspect moștenit și caracteristic al societății lor, pe măsură ce aceasta evoluase. Ca dovadă că dreptul cutumiar făcea parte din însăși esența culturii romane, era faptul că se aplica doar cetățenilor romani și, de aici, și denumirea de drept civil (ius civile).

Această monedă de aur, având gravat pe ea chipul împăratului Iustinian I, a fost descoperită în sudul Indiei, arătând că existau schimburi economice intense între Imperiul Roman și India. Moneda face parte din patrimoniul British Museum. [sursa imagine]

Cetățenii romani erau împărțiți în două clase: patricienii (elita conducătoare) și plebeii (oamenii de rând). Un grup de patricieni numiți pontifi luau toate deciziile în privința aspectelor legate de dreptul cutumiar. În timp, plebeii și-au dat seama că această metodă le conferă pontifilor niște avantaje, aceștia luând hotărâri care îi favorizau doar pe cei care dețineau puterea (unele lucruri nu se schimbă niciodată). Situația a provocat o stare de tensiune tot mai mare, pe măsură ce plebeii făceau presiuni pentru a obține și ei dreptul de decizie, iar patricienii luptau pentru a-și menține avantajele. Plebeii au cerut ca legile să fie scrise, astfel încât să poată înțelege și ei deciziile luate de pontifi.

Constantin cel Mare, lider creștin și militarConstantin cel Mare, conducător al Imperiului Roman, a fost primul împărat convertit la creștinism, schimbând pentru totdeauna harta religioasă a Europei

Cele douăsprezece table

Templul lui Saturn, ridicat în anul 498 î.Chr., este una dintre cele mai vechi structuri din cadrul Forumului Roman și datează din perioada de început a Republicii. Lângă coloanele sale se află ceea ce a mai rămas din rostra, platforma celor care luau cuvântul, pe care au fost amplasate Cele douăsprezece table, conținând primele principii scrise ale dreptului roman, pentru a fi văzute de toată lumea.

Un comitet alcătuit din 10 bărbați numiți ”decemviri legibus scribundis” (cei 10 bărbați care să scrie dreptul) a fost format în 451 î. Chr. Opera lor a rămas în istorie sub titulatura de Legea celor douăsprezece table și cuprindea norme de drept cutumiar care fuseseră împământenite în societate romană în sute de ani de istorie. Cele douăsprezece table făceau referire nu doar la dreptul civil care se aplica direct cetățenilor romani, ci și la domenii precum dreptul public și religios, care viza structuri sociale mai ample și instituțiile romane. Tablele nu creau legi noi și nu le modificau pe cele existente. Pur și simplu, transcriau obiceiuri și reguli care dobândiseră putere de lege în timp. Evident, nu cuprindeau toate reglementările din societatea romană, ci se concentrau pe acele probleme care ar fi putut provoca dispute sau neînțelegeri. Puneau accentul pe aspectele tehnice ale procedurilor legale, astfel încât cetățenii să aibă un ghid în cazul în care ar fi avut nevoie să apeleze la justiție.

Templul lui Saturn (în latină, Templum Saturni sau Aedes Saturni) a fost un edificiu închinat zeului al cărui nume îl purta. Ruinele sale pot fi astăzi admirate la baza Colinei Capitoliului, pe partea de vest a Forumului Roman. [sursa imagine]

Chiar dacă cele douăsprezece table au fost distruse în timpul invaziei celte din secolul al IV-lea î.Chr., mesajul lor era deja adânc implementat în societatea romană, iar conținutul acestora era foarte cunoscut. Cicero, marele om de stat și orator, afirma că fusese pus să le învețe pe de rost și să le declame în timp ce era student.

Dreptul vine natural

Pe măsură ce Republica Romană creștea și se transforma în imperiu, conducătorii ei se confruntau tot mai mult cu provocarea de a guverna o populație diversă și cu o mare răspândire teritorială. Dispute legale apăreau în mod inevitabil, nu numai între cetățenii romani, ci și între cei care nu erau cetățeni, dar locuiau între granițele imperiului sau se aflau doar în trecere. Aceste probleme au condus la dezvoltarea ”dreptului națiunilor” (ius gentium) și ”dreptului natural” (ius naturale). Primul reprezenta ansamblul legilor care se aplicau tuturor, cetățeni sau străini și constau în principiile fundamentale care stau la baza conviețuirii umane. Se considera că aceste reguli își au rădăcinile în ”dreptul natural”, o categorie de reguli împărtășite de toate ființele vii, oameni și animale (procrearea, supraviețuirea etc). Pentru a face față noilor provocări, romanii au format un corp de juriști special instruiți în domeniul dreptului, care analizau și interpretau critic textele de lege.

Carol cel Mare, părintele Europei de aziCarol cel Mare, primul împărat al tuturor francilor, a fost un cuceritor pe câmpul de luptă și în viața personală, dar și un conducător luminat, care a spijinit cultura și educația

Pe munca lor se va întemeia Codul lui Iustinian și toate lucrările ulterioare care constituie dreptul roman clasic. Compilația reprezintă cea mai mare contribuție adusă de acest împărat la istoria societății europene. Deși a intrat într-un con de umbră vreme de mai multe secole, a fost redescoperită, mai întâi la Universitatea din Bologna, în secolul al XI-lea, studiată sistematic și multiplicată. Toate sistemele de drept aplicate în țările europene din Apus au preluat principiile fundamentale enunțate de juriștii romani și la fel au făcut state din Africa sau America. Nu doar dreptul civil, ci și canoanele bisericești sau dreptul administrativ își au originea în această lucrare juridică fundamentală.

Referințe:

historybytez.com berkeley.edu

Lecturi suplimentare

Publimix folosește cookies-uri pentru personalizarea conținutului și altele. Continuând, acceptați folosirea acestora. Accept