13 august 1624Richelieu, un cardinal mai presus de rege
"Eminenţa roşie", o eminență cenușie
Cu toţii îl cunoaştem pe cardinalul Richelieu, cel puţin în felul în care ni l-a descris Alexandre Dumas în Cei trei muşchetari... Era "un bărbat de talie mijlocie, cu ţinută mândră şi aleasă, cu ochi pătrunzători, cu fruntea largă, cu faţa uscăţivă, prelungită încă printr-un cioc ascuţit, pe care-l întregea o pereche de mustăţi. Cu toate că bărbatul n-avea decât treizeci şi şase sau treizeci şi şapte de ani, părul, mustaţa şi ciocul erau cărunte". Cu siguranţă,celebrul roman de capă şi spadă a stârnit imaginaţia nenumărator generaţii de tineri ce au visat cu ochii largi deschişi că preţ de măcar câteva ceasuri trăiesc în vremea muschetarilor şi a duelurilor între gentilomi. Şi tot Dumas poartă principala vină pentru asocierea cardinalului Armand Jean du Plessis, duce de Richelieu, cu arhetipul personajului negativ, sclipitor de inteligent, veşnic pus pe intrigi şi comploturi meschine. În realitate, la fel ca şi în ficţiune, cardinalul Richelieu a fost mult mai mult decât un cleric. "l'Eminence Rouge" sau "Eminenţa Roşie" (apelativ datorat robei pe care o purta), a devenit unul dintre cei mai mari oameni de stat ai Franţei, în secolul al XVII-lea. Puterea, dar şi faima sa vor atinge apogeul, odată cu numirea lui Richelieu în funcția de prim-ministru, de către Ludovic al XIII-lea, pe 13 august 1624.